Am decis să scriem acest articol și pentru noi, pentru a ne convinge încă o dată care este abordarea corectă în contextul obiectivului nostru de a populariza în România, vizualizarea de date. Acest lucru este cu atât mai important cu cât nouă ne este foarte ușor să ne entuziasmam de o reprezentare complexă a unui set de date și să uităm rapid că scopul oricărei diagrame este în cele din urmă comunicarea mai facilă a unor mesaje complexe.

Dacă tastezi “data visualization” pe Pinterest vei fi copleșit de numărul impresionant de vizualizări de date extrem de complicate dar și foarte artistice. Aici nu există nicio limitare, atât din punct de vedere al subiectului dar și al arsenalului de tehnici de reprezentare utilizate. Toți apreciem frumosul și proporțiile elegante, însă acestea fiind spuse, întrebarea rămâne: atunci când cineva caută o vizualizare de date despre un anumit subiect, care este oare scopul final? Să rămână uimit de complexitatea minții din spatele acelei reprezentări grafice sau să părăsească acel website cu o înțelegere mai bună a subiectului tratat.

Pentru a ne decide mai ușor când o vizualizare de date trebuie să se concentreze asupra clarității în detrimentul complexității sau bogăției artistice ne vom folosi de trei vizualizări de date climatice despre creșterea cantității de CO2 din atmosferă.

Prima dintre ele este o vizualizare de date realizată pe platforma Datawrapper. Aceasta ilustrează creșterea constantă a emisiilor de CO2 la nivel global pe parcursul a șase decenii (1958-2019). Ce poți observa încă de la prima vedere este că graficul cuprinde valori grupate pe diferite intervale de ani. Ce apreciez foarte mult la această diagramă este modul în care reușește să comunice rapid creșterea constantă a cantității de CO2 de la un deceniu la altul.

Următorul grafic are același subiect dar este realizat de Giuseppe Vettigli. Ne ilustrează creșterea concentrației de CO2 între anii 1975-2018. De această dată el ne detaliază fiecare an în parte. Degradeul de culori transformă variația de temperatură într-o imagine extrem de frumoasă în ciuda mesajului trist pe care îl transmite.

A treia diagramă este una realizată de Neil Kaye. Ce sare imediat în evidență în acest caz este modul în care este folosită animația pentru a face informațiile mult mai grăitoare. Fiecare pătrățel reprezintă echivalentul a 10 tone de CO2. După câte puteți observa, în 2018, s-au produs aproximativ 1200 de tone de CO2 pe secundă.

Vizualizarea pune în evidență și anumite nuanțe, cum ar fi că cea mai importantă creștere a cantității de CO2 produs s-a consemnat în intervalul 1950-1975. În plus, simplitatea reprezentării ajută la comunicarea rapidă a mesajului alarmant și nu distrage atenția. Cu toate acestea, pentru a afla cantitățile exacte de emisii orice privitor va trebui să facă câteva calcule matematice rapide.

Toate aceste trei diagrame au potențialul de a stârni o și să susțină eforturile de activism climatic datorită modului eficient prin care reușesc să ilustreze transformările survenite în timp. Dacă ar fi să aleg o diagramă care are ca obiectiv identificarea schimbărilor subtile ale valorilor, as alege-o pe cea realizată de Gregor. Dacă, dimpotrivă, obiectivul meu ar fi să conving o persoană care nu crede în schimbările climatice, probabil că aș alege graficul realizat de Vettigli. Dacă aș vrea să comunic ce deceniu a adus cel mai mare impact asupra cantității de CO2 aș merge cu siguranță pe mâna lui Kaye. În concluzie, trebuie întotdeauna să analizăm o vizualizare de date în primul și primul rând din din perspectiva scopului comunicării.

Probabil că va exista întotdeauna o dezbatere între claritate și complexitate în designul informațional. Pentru a decide în ce tabără te aflii trebuie doar să răspunzi la această întrebare: Este o reprezentare clară și simplă mai bună decât una pretențioasă și complexă, pentru a-mi comunica mesajul?

Răspunsul nostru preferat la această întrebare vine de la Edward Tufte:

Vizualizarea pune în evidență și anumite nuanțe, cum ar fi că cea mai importantă creștere a cantității de CO2 produs s-a consemnat în intervalul 1950-1975. În plus, simplitatea reprezentării ajută la comunicarea rapidă a mesajului alarmant și nu distrage atenția. Cu toate acestea, pentru a afla cantitățile exacte de emisii orice privitor va trebui să facă câteva calcule matematice rapide. 

Toate aceste trei diagrame au potențialul de a stârni o și să susțină eforturile de activism climatic datorită modului eficient prin care reușesc să ilustreze transformările survenite în timp. Dacă ar fi să aleg o diagramă care are ca obiectiv identificarea schimbărilor subtile ale valorilor, as alege-o pe cea realizată de Gregor. Dacă, dimpotrivă, obiectivul meu ar fi să conving o persoană care nu crede în schimbările climatice, probabil că aș alege graficul realizat de Vettigli. Dacă aș vrea să comunic ce deceniu a adus cel mai mare impact asupra cantității de CO2 aș merge cu siguranță pe mâna lui Kaye. În concluzie, trebuie întotdeauna să analizăm o vizualizare de date în primul și primul rând din din perspectiva scopului comunicării.

Probabil că va exista întotdeauna o dezbatere între claritate și complexitate în designul informațional. Pentru a decide în ce tabără te aflii trebuie doar să răspunzi la această întrebare: Este o reprezentare clară și simplă mai bună decât una pretențioasă și complexă, pentru a-mi comunica mesajul?

Răspunsul nsotru preferat la această întrebare vine de la Edward Tufte:

“ Eleganța grafică se regăsește în simplitatea designului și în complexitatea datelor ilustrate.”

Data viitoare când îți pui întrebări despre ce trebuie să prioritizezi, adu-ți aminte că informația se poate găsi în multe locuri însă timpul și atenția cititorilor tăi sunt de cele mai multe ori resursele cele mai rare și prețioase.